Poveste cu talc

În fiecare dimineaţă Dumnezeu lăsa câte o monedă strălucitoare sub capul unui beţiv ce-şi sforăia viaţa la marginea unui şanţ. Imediat ce se trezea, acesta se uita bucuros la bănuţ şi fugea-n primul birt să-şi cumpere de băut.
Azi aşa, mâine aşa, până când sfântul Petru n-a mai răbdat:
- De ce-i tot dai bani, Doamne, dacă vezi că el nu face altceva decât să se îmbete?
- Păi, Petrule, te credeam mai înţelept. Nu mai bine-şi cumpără de băut din banii de la Dumnezeu decât din banii de la Dracu?

Morala: Decât să te gândeşti că omul sărman din faţa ta se duce cu banii daţi de tine să-şi cumpere băuturi alcoolice, mai bine te gândeşti că acei bani pe care-i cerşeşte de la tine i-ar putea obţine furând, jefuind, tâlhărind. Între deznădejde şi prăpastie e doar un pas.