Ganduri de la tata – partea 1

Dumnezeu ne da dar nu ne baga in traista.
Mai bine zis Dumnezeu, divinitatea ne-a dat minte (un program de calculator complex, mult mai performat decat toate calculatoarele de pe acest pamant) si daca nu stim sa-l accesam, el sta in stare latenta pana moare, deci nu ne intra in traista. Traista este deschisa si asteapta ca noi sa o umplem putin cate putin dar traista este mare incape mult in ea, depinde de noi daca introducem ceva in ea pentru noi, pentru generatiile viitoare ca sa lasam ceva pentru ei. Atatia oameni de stiinta, literati, filozofi, muzicieni si multi altii au introdus cate putin in aceasta traista care a ramas ceva pentru omenirea xxx o zi

Azi de Bunavestire Romanul autobiografic al vietii mele.
Un m-am nascut. Intr-un satuc izolat cu o familie de romani ortodocsi (Sava), doua familii de tigani (azi romi) Chiriac si Bogdan si noua familii de religie catolica, care stiau bine ungureste(limba maghiara).
Familia de romani ortodocsi aveau pamant si muncit cu sarg, cresteau oi si vite, pe islazul comunal ce apartinea satului ce m-am nascut si numai munca isi asigurau un trai decen, putin instarit peste medie, pentru familie, avand casa din lemn (barne), tencuita cu pamant,iar invelitoarea (acoperisul) din sindrila de brad.
La fel, in curte aveau un grajd pentru vite, cai si oi, destul de aratos. Deasupra era fanarul, iar acoperisul fixat pe amnari, astfel incat se depozita fanul pentru vite in perioada de iarna.
In plus, curte sau gradina xx unul sau doua stoguri de fan, si stugi de coceni de porumb astfel incat era asigurata hrana animalelor pe perioada de iarna.
Toate acestea solicitau munca si iar munca.
Cele doua familii de tigani Chiriac si Bogdan, cu copii lor xxxx case modeste, aveau pamant putin, nu preau cresteau animale: o vaca si doua trei oi intr-o sura sau un pic grajdulet, erau domni si nu furau. Vara lucrau cu ziua la familile mai instarite, la prasit porumb sau alte munci, in schimb erau buni muzicieni: vioara, tambal, toba si cantau la nunti, baluri, la no, in satele, comunele invecinate sau chiar indepartate. Erau renumiti, veneau in sat oameni de ii tocmeau pentru a canta la petreceri, sambata si duminica.
Aceste doua femilii de tigani aveau pamant putin doar cate o surina in spatele casei si in partea de nord al satului, une nu prea facea nimic doarece lumina soarelui cadea foarte putine ore pe zi, totul era umbrit.