Eram cu mama la Piața Amzei și am intrat într-un magazin, se numea Gospodina.

A cumpărat o pulpă de mistreț, 72 lei per kg. Gata gătită.

De acolo până acasă am primit câte o fâșiuță de carne. Până am ajuns acasă, eram sătulă.

Țin minte și prețul și produsul. Pentru că în seara aceea am asistat la o ceartă între părinți: tata pentru că a costat prea mult, mama pentru că fata nu a mai mâncat carne de 5 luni de zile.

Când venea camionul printre blocuri, cel care venea cu lapte ținea ușa de la container deschisă.

Asta pentru ca să știe oamenii că are doar lapte.

Dacă se auzea mașina, mama “sărea” la fereastră. Și dacă camionul era cu ușa închisă, urca repede la etajul 10 și apoi suna din ușă în ușă până ajungea la parter.

Vecinii nu erau deranjați de acest comportament. Unii chiar îi mulțumeau.

Și se forma coada la ușa din spatele blocului (deh, nu la stradă, să nu se vadă coada). La o ușă metalică, cu o ferestruică mică cât mai joasă (să te apleci ca să cumperi ceva). Discuții de tipul
“să se dea x bucăți la o persoană”, “duamna nu erați la coadă”, “nu vă mai bagați in față”…

De știut că telemeaua era plină de apă, puiul avea maxim 400 de grame, portocalele le primeai și verzi, etc.

A nu se uita că stăteai la coadă (de cel puțin 30 de persoane) și nu apucai să cumperi. Iar unii aveau produsele puse deoparte.

Coada la pâine. La fabrica de pâine din spatele IGPR-ului.

Era pâine caldă, bună, ronțăiam coltucul.

Luam cam trei pâini. Pentru că tata pleca în delegație în provincie. Și acolo pâinea era pe cartelă.

Nu aveai cartelă, nu aveai pâine. Chiar dacă erai în delegație.

ți-am văzut mesajul însă mi-a fost foarte greu să îți răspund.
Nu știu dacă ți-a zis C., însă în prezent sunt într-un proces de renovare completă a bucătăriei.
Cămara este desființată, debaraua a fost demolată și renovată, se pune faianță, mobilă nouă….
În tot procesul de renovare a fost nevoie să decid ce voi păstra și ce nu.
Pentru că am mai puține spații de depozitare și am cerut în mod expres asta (de exemplu, am un spațiu enorm între frigider și tavan, arată urât, încă nu știu cum voi masca, DAR nu doresc să fac un dulap acolo).
Am reușit să intercalez și sărbătorile pascale, doar în familie.
Îmi este încă greu să îți scriu, dar o voi face pentru că ai cerut poză cu tatăl meu.
Cum am spus, a fost nevoie să văd lucruri și să decid ce fac cu ele. La unele am râs amar (aveam o găleată de metal și un ceaun mare de tuci (de făcut conserve)), la altele nici nu m-am uitat la ele (borcane, cutii de plastic) iar la altele a trebuit să plâng în pernă, singură (setul de veselă primit de nuntă – desperecheat și spart – al părinților mei).
Multe le-a luat soacra, unele le-am pus într-o cutie și am rugat-o să le țină până mă decid ce fac cu ele (distanța mă va ajuta) și foarte multe am aruncat.
Așa cum am spus, am făcut sărbătorile în familie și arătam prietenului A. cum era A. mică și M…. și am ajuns la fratele meu mic, eu, părinții, mătușa….
Și mi-am provocat alte amintiri: delegațiile multe, chiar și în zilele importante (păstrez încă o carte cu “HabarNam” în care l-am pus să-mi scrie că a lipsit de ziua mea), cum a făcut pe hol galeriile din apartament și ne-am chinuit să fie cât mai drepte (și sunt puse la un tavan cu multe denivelări), cum am dus o perioadă de foamete pentru că a trebuit să înregistrăm invențiile lui la OSIM (și telefoanele de amenințare primite), cum a început să bea din ce în ce mai mult, certurile cu vecinii, boala mamei ….
Dacă stau să enumăr evenimentele mele din viață, din păcate am mai multe rele decât bune… mă refer cele din copilărie până la al treilea serviciu…
Vrei poză cu tatăl meu? Eu ți-aș recomanda să te uiți la pozele cu tatăl tău. Și să te bucuri că trăiește și copilul are un bunic care poate să îi spună cum erați voi mici.
Știu ce spun, pentru că fetele mai au o singură bunică (soacra) și fac tot posibilul să se simtă bine, să fie sănătoasă ca să repete aceleași și aceleași povești cu soțul și cumnatul, cu amintirile ei, cu întâmplări la care mai poți să râzi…
Iar soacra mea a fost doar o croitoreasă. Sunt sigură că tatăl tău poate avea mult mai multe întâmplări și la alt nivel.
Pe mine mă doare de fiecare dată când soacra poveșteste. Știi că mama ar fi avut mult mai multe povești, tata la fel.. dar nici unul nu mai este în viață.
Fă un efort, și adu-l pe V. să își vadă bunicul, stați seara la un ceai de povești, ignoră supărările tale și ascultă-i amintirile pe viu… pentru că atunci când nu va mai fi în viață te va durea enorm.

Și știu ce vorbesc.

Familiile de catolici cu pamant mai mult sau mai putin, prin munca si iar munca, isi duceauxxx
In acest satuc atat de mic si izolat erau buni meseriasi in toate. Era o familie cu pamant putin dar sotia lui era o buna croitoreasa, executa paltaloni din postav gros, la fel sumanul pentru iarna.
O alta familie, cumnatul lui tata era un bun cizmar, avea calapoade, executa de la opinci pana la bocanci, pantofi, reparatii, totul executat manual si i-a invatat si pe copii lui aceasta meserie.
O alta familie (Hol) mai putin instaritadar crestea oi si vite, copilul lor cel mai mare nu stiu de unde, a invatat, executa usi, ferestre, totul manual, fiind casatori si avand casa aratoasa, frumoasa.
Inca doua familii in care si bunicul meu dupa mama, erau buni fierari, potcovari; executau balamale pentru portile grele, avea si asa zis atelier de fierarie, intr-un sopron deschis nicovala, ciocan si alte scuse si in special foale actionate manual cu doua capace de lemn legate cu un burduf de piele, sufla aer peste carbuni, mangal din lemn pentru incalzirea (inrosirea) bucatilor de metal, pentru a fi prelucrate (forxxxx) manual pe nicovala.
Astfel bunicul meu facea de la potcoave pana la carute, de la xxxx prelucra lemnul necesar pentru roti, obada, spite, butucul rotiim structura de lemn pentru rotile din fata spate ale carutei, cu manerele respective imbracate in platband mealic, cat si colierele de metal de franarea osiei de structura de lemn a carutei, osie cu butuci de fonta ce se montau in butuci de lemn ce erau procurati din xxxx.
Butuci din lemn pentru roti in care se montau spite erau confectionati de un alt fierar, ce avea un fel de strung de lemn improvizat cu o roata mare actionata manual pentru a da viteza.
Satucul cat si multe comune satesti nu aveau curent electric, ci numai la oras, totul era pe lampa cu gaz, felinar; xxxxx pentru acces noaptea prin curte la vite oi etc., pivnita sau chiar cate o lumanare.

Dumnezeu ne da dar nu ne baga in traista.
Mai bine zis Dumnezeu, divinitatea ne-a dat minte (un program de calculator complex, mult mai performat decat toate calculatoarele de pe acest pamant) si daca nu stim sa-l accesam, el sta in stare latenta pana moare, deci nu ne intra in traista. Traista este deschisa si asteapta ca noi sa o umplem putin cate putin dar traista este mare incape mult in ea, depinde de noi daca introducem ceva in ea pentru noi, pentru generatiile viitoare ca sa lasam ceva pentru ei. Atatia oameni de stiinta, literati, filozofi, muzicieni si multi altii au introdus cate putin in aceasta traista care a ramas ceva pentru omenirea xxx o zi

Azi de Bunavestire Romanul autobiografic al vietii mele.
Un m-am nascut. Intr-un satuc izolat cu o familie de romani ortodocsi (Sava), doua familii de tigani (azi romi) Chiriac si Bogdan si noua familii de religie catolica, care stiau bine ungureste(limba maghiara).
Familia de romani ortodocsi aveau pamant si muncit cu sarg, cresteau oi si vite, pe islazul comunal ce apartinea satului ce m-am nascut si numai munca isi asigurau un trai decen, putin instarit peste medie, pentru familie, avand casa din lemn (barne), tencuita cu pamant,iar invelitoarea (acoperisul) din sindrila de brad.
La fel, in curte aveau un grajd pentru vite, cai si oi, destul de aratos. Deasupra era fanarul, iar acoperisul fixat pe amnari, astfel incat se depozita fanul pentru vite in perioada de iarna.
In plus, curte sau gradina xx unul sau doua stoguri de fan, si stugi de coceni de porumb astfel incat era asigurata hrana animalelor pe perioada de iarna.
Toate acestea solicitau munca si iar munca.
Cele doua familii de tigani Chiriac si Bogdan, cu copii lor xxxx case modeste, aveau pamant putin, nu preau cresteau animale: o vaca si doua trei oi intr-o sura sau un pic grajdulet, erau domni si nu furau. Vara lucrau cu ziua la familile mai instarite, la prasit porumb sau alte munci, in schimb erau buni muzicieni: vioara, tambal, toba si cantau la nunti, baluri, la no, in satele, comunele invecinate sau chiar indepartate. Erau renumiti, veneau in sat oameni de ii tocmeau pentru a canta la petreceri, sambata si duminica.
Aceste doua femilii de tigani aveau pamant putin doar cate o surina in spatele casei si in partea de nord al satului, une nu prea facea nimic doarece lumina soarelui cadea foarte putine ore pe zi, totul era umbrit.

Source

25 Things to Do Before You Turn 25

Iata 11 lectii de viata oferite de Bill Gates, desprinse dintr-un discurs pe care celebrul om de afaceri l-a tinut in fata unor elevi de liceu. El a scos in evidenta faptul ca sentimentul de automultumire si invataturile “corecte” din punctul de vedere al politicilor educationale au creat o generatie de copii care nu au deloc notiunea de realitate si despre felul in care realitatea aceasta i-a destinat esecului in lumea reala.

1. Viata nu e dreapta – obisnuieste-te cu ideea!

2. Lumii prea putin ii pasa de stima ta de sine. Lumea se asteapta sa realizezi ceva INAINTE de a fi multumit de tine insuti.

3. Nu vei castiga 60.000$ pe an de indata ce parasesti bancile scolii. Nu vei fi vicepresedintele vreunei companii cu telefon in masina decat atunci cand vei fi muncit pentru acestea.

4. Daca crezi ca profesorul tau e sever, stai sa vezi cand o sa ai un sef!

5. A lucra intr-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tai aveau o alta denumire pentru asta: o numeau sansa.

6. Daca o dai in bara, nu e vina parintilor tai, asa ca nu te mai smiorcai in legatura cu greselile tale, ci invata din ele.

7. Inainte de a te fi nascut, parintii tai nu erau atat de plicticosi ca acum. Au ajuns asa din cauza ca trebuie sa-ti plateasca cheltuielile, sa-ti spele hainele si sa te asculte pe tine spunandu-le cat de grozav te crezi. Asa ca inainte de a te porni sa salvezi jungla de parazitii generatiei parintilor tai, incearca sa-ti despaduchezi propriul dulap.

8. Poate ca scoala ta a scapat de invingatori si invinsi, insa viata NU. In unele scoli au abolit corigentele si elevul poate incerca de cate ori vrea el sa dea raspunsul corect la o intrebare. Asta nu seamana, deloc, cu NIMIC din viata reala.

9. Viata nu se imparte in semestre. Nu ai verile libere si pe foarte putini angajatori ii intereseaza sa te ajute sa “te gasesti”. Faci asta in timpul liber.

10. Ce vezi la televizor NU e viata reala. In viata reala oamenii chiar trebuie sa mai plece din cafenele si sa mearga la serviciu.

11. Fiti amabili cu tocilarii. Exista sansa ca in viitor sa lucrati pentru vreunul dintre ei.

Esti inteligent, daca nu crezi decat jumatate din ce ti se spune; esti intelept, daca stii care jumatate!

In viata nu primesti ceea ce meriti, ci doar ce negociezi!

Viata poate fi inteleasa privind in urma, dar trebuie traita privind inainte!

“Viitorul ma intereseaza foarte mult. Este locul unde am de gand sa-mi petrec urmatorii ani de viata .” – Woody Allen

“Esti acelasi azi ca si peste cinci ani, cu exceptia oamenilor pe care ii vei intalni si a cartilor pe care le vei citi.” – Charlie Jone

“Esti asa cum esti pentru ca asa vrei sa fii. Daca realmente ai vrea sa fii altfel, ai fi deja in plin proces de schimbare.” – Fred Smith

“Casnicia nu ne face nici mai buni, nici mai rai, ci doar intensifica la bine si la rau ceea ce deja se gaseste in noi.”-Sydney J. Harris

“Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira pentru indeplinirea visului tau.” – Paulo Coelho

“In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma.” – Will Rogers

Pentru cei/ cele care au avut de returnat banii pentru ca li s-a spus ca : ” trebuia sa faceti cererea cu 30 de zile inainte”, “ce daca ati primit bani in plus, ii tineti ca nu vi se vor cere inapoi” si alte porcarii de acest gen, le recomand sa citeasca site-ul.

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_39745/Amnistia-fiscala-a-parintilor-Ce-trebuie-sa-faca-acestia-pentru-a-primi-inapoi-banii-recuperati-de-stat.html

Am depus cererea, copie dupa buletin, dupa chitante si dupa decizia de recuperare a sumelor platite necuvenit…. Am luat numar de inregistrare si … astept.

Va tin pumnii.