O străveche fabulă spune că, într-o zi, a sosit un călător și, descălecînd, a întrebat: „Ce fel de oameni trăiesc în acest oraș, căci aș vrea să mă stabilesc aici?”. Un înțelept albit de vremuri, care citea în piață, i-a răspuns cu o întrebare: „Dar acolo, de unde vii tu, cum erau oamenii?”. „În orașul de unde vin, oamenii erau răi și pizmași, clevetitori și răzbunători”, a răspuns drumețul. „Atunci mergi mai departe, căci așa sînt și aici, la noi, nu sînt cu nimic mai breji!”, l-a îndemnat cărturarul. Iar călărețul, după ce și-a hrănit și adăpat calul, i-a ascultat sfatul și s-a îndepărtat într-un colb de praf. Într-altă zi, un alt călător și-a oprit calul înspumat în piață și a pus aceeași întrebare, la care înțeleptul i-a replicat în același mod. „În orașul de unde vin, oamenii erau buni și drepți, vrednici și milostivi.” „Așa sînt și în orașul nostru”, i-a răspuns bătrînul, „poți rămîne cît ți-e voia în orașul nostru.” Un negustor de hamuri, care văzuse ambele scene, l-a întrebat supărat pe cărturar cum a putut să dea unor oameni răspunsuri atît de diferite, contradictorii chiar, știut fiind că adevărul nu poate fi decît unul, iar aflarea și transmiterea lui este sarcina de căpătîi a înțelepților. Acesta i-a răspuns că fiecare își poartă propriul oraș în inimă și, așa cum îi este inima, așa vede și orașul. O inimă blîndă va observa lucrurile frumoase, iar una aprigă îi va scoate în evidență neajunsurile. Oricine găsește în orașul său doar reflexia în piatră a propriului suflet…

Source

How a Password Changed My Life

The following events occurred between ☹ and ☺.

Back in 2011, when everything had gradients, iOS icons made sense, and people used deodorants, I was stuck in middle of a pretty bad depression due to my divorce.

Thankfully, I think I was smart enough (and had great people around me) so I managed my way out.

Source

25 Things to Do Before You Turn 25

“Viitorul ma intereseaza foarte mult. Este locul unde am de gand sa-mi petrec urmatorii ani de viata .” – Woody Allen

“Esti acelasi azi ca si peste cinci ani, cu exceptia oamenilor pe care ii vei intalni si a cartilor pe care le vei citi.” – Charlie Jone

“Esti asa cum esti pentru ca asa vrei sa fii. Daca realmente ai vrea sa fii altfel, ai fi deja in plin proces de schimbare.” – Fred Smith

“Casnicia nu ne face nici mai buni, nici mai rai, ci doar intensifica la bine si la rau ceea ce deja se gaseste in noi.”-Sydney J. Harris

“Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira pentru indeplinirea visului tau.” – Paulo Coelho

“In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma.” – Will Rogers

Sursa

Pe Facebook, o studentă povesteşte cum a refuzat o ofertă de angajare de 800 de lei pe lună de la librăria Cărtureşti pentru că i s-a părut un salariu prea mic. La comentarii, colegii ei de generaţie o susţineau.

Am citit cu uimire povestea şi reacţiile şi am realizat că persoana care a scris acest text trăieşte într-o mare iluzie. Această iluzie e de fapt izvorul nefericirii viitoare şi cel al ratării. Să fiu mai clar. Nu comentez aici dacă oferta celor de la Cărtureşti era mare sau mică pentru un vânzător debutant. Habar n-am cât de profitabilă e librăria, care sunt costurile şi care e politica de personal, dar vreau să spun că managementul acelei afaceri ştie mult mai bine toate aceste ”detalii” decât cel venit la interviu.

Sursa nefericirii şi a ratării se află în inadecvarea la realitate. Această inadecvare nu are neapărat legătură cu vârsta, are legătură de fapt cu educaţia. Nu ştiu din ce motiv, nici în şcoală, nici în familie, tinerii din România nu află nimic despre lumea reală. Părinţii au tendinţa să-şi protejeze copiii şi nu le spun nimic despre bani, nu povestesc nimic  copilului despre cum se câştigă şi cât efort şi câtă rutină se află în spatele unui salariu, iar la şcoală, aceloraşi copii li se transmite faptul că mulţimea cunoştinţelor îi va duce în mod direct la o viaţă fără griji şi cu salarii colosale. Dacă privim cu atenţie în jurul nostru, de fapt cele mai multe informaţii despre bani şi cum se câştigă ei, tinerii le primesc prin intermediul televiziunii, acolo unde, în seriale siropoase, banii se fac extrem de uşor.

Aşa s-a ajuns în situaţia ca o persoană care nu are nicio experienţă, termină o şcoală, o facultate fără nicio abilitate practică, fără nicio expertiză se loveşte de zidul înalt al eficienţei companiilor care socotesc cu grijă fiecare bănuţ. Îmi pare rău pentru tinerii care intră pe piaţa muncii, aşteptând să primească salarii de mii de lei  doar pentru că au senzaţia că merită acei bani sau pentru că atât le-ar trebui ca să se descurce cât de cât civilizat, cea din urmă e o expresie des folosită printre cei care-şi caută o slujbă. Aceştia trebuie să ştie că o companie se gândeşte în primul rând la profit şi angajează oameni doar pentru a face profit.

Companiile nu se ocupă cu împlinirea visurilor angajaţilor. E bine de ştiut că într-o firmă sunt bine plătiţi doar acei oameni de care compania are nevoie. Nimeni nu e de neînlocuit, dar trebuie să ştiţi că fiecare înlocuire a unui angajat înseamnă costuri. Aşa că, cu cât angajatul e mai valoros cu atât costurile pentru înlocuirea lui sunt mai mari.  Din acest motiv, într-o companie, cele mai mari salarii le primesc oamenii care sunt cel mai greu de înlocuit. În această categorie intră, de multe ori, şi amanta managerului, dar întotdeauna aici veţi găsi cei mai buni oameni, cei mai harnici şi cei care rezistă cel mai bine la rutina muncii zilnice.

Aşa că ţineţi minte, primul job e întotdeauna un noroc, o oportunitate. E şansa voastră de a intra într-o industrie sau într-un anumit domeniu. Dacă primiţi şi ceva bani pentru asta, consideraţi-i un bonus. Sunt aproape sigur că managerul de la Cărtureşti a fost acum câţiva ani unul dintre tinerii care nu au refuzat salariul de începător.

Sursa

Ca părinţi, avem multe roluri în viaţa copiilor noştri. Suntem prieteni, bucătari, şoferi, asistenţi medicali, animatori, bodyguarzi. Însă cel mai important dintre toate este rolul de profesor. Orice părinte să străduie să îi transmită copilului său cele mai bune lecţii de viaţă care să-i fie de ajutor în creşterea şi dezvoltarea lui fizică şi emoţională.

Iată 10 lecţii de viaţă pe care orice părinte ar trebui să le transmită mai departe copiilor lor, pe care alţi părinţi le-au primit la rândul lor:

Lecţia de viaţă #1: Scopul

„Eşti foarte important şi foarte iubit, însă nu eşti centrul universului. Găseşte ceva în tine care să-ţi fie scopul vieţii, iar când tu nu vei mai fi, lumea să fie un pic mai bună doar pentru că tu ai trecut prin ea!”, Melanie J. Davis, autoarea cărţii „Sexuality Talking Points: A Guide to Thoughtful Conversations Between Parents and Children”

Lecţia de viaţă #2: Siguranţa

“Nu face nimic care să lase în urmă cicatrici, cazier sau care îţi cresc şansele de a muri”, Norman Rubeck, tată a 3 băieţi

Lecţia de viaţă #3: Comparaţia

“Nu te compara niciodată cu cineva care pare mai bun decât tine. Adu-ţi aminte că întotdeauna va fi cineva mai rău decât tine”, Judy Gruen, autoarea cărţii “The Woman’s Daily Irony Supplement”.

Lecţia de viaţă #4: Banii

“Este bine când cineva îţi plăteşte ţie dobândă, dar este rău când tu trebuie să plăteşti dobândă la alţii!”, Jay Handler, preşedintele companiei SellPhone Marketing.

Lecţia de viaţă #5: Încrederea de sine

“Nu asculta pe nimeni care îţi spune că nu eşti în stare să… Acest lucru se adevereşte doar dacă tu crezi în el!”, Michelle Kunz, leadership coach.

Lecţia de viaţă #6: Responsabilitatea

“Nu arăta cu degetul pe nimeni. În acelaşi moment se vor găsi cel puţin alte trei persoane care vor arăta cu degetul spre tine”, Jennifer Hartstein, psiholog pentru adolescenţi.

Lecţia de viaţă #7: Autocontrolul

“Controlează-ţi emoţiile, atitudinile, comportamentul în faţa adversarului tău şi vei fi cel mai puternic om din lume”, Kick Martin, director educaţional CelebrateCalm.com.

Lecţia de viaţă #8: Corectitudinea

“Fă ceea ce trebuie pentru că trebuie. Nu pentru că vei primi o recompensă, pentru că te va ţine departe de probleme sau pentru că vei putea dormi mai bine noaptea. Fă ceea ce trebuie şi apoi toate lucrurile bune vor veni spre tine”, Shirley Van Scoyk, mamă a 4 copii (dintre care trei înfiaţi).

Lecţia de viaţă #9: Adevăratul SINE

“Ce faci şi ce spui contează, chiar dacă nu te vede nimeni. Alegerile pe care le faci îţi vor contura imaginea pe care o vor avea ceilalţi despre tine şi sentimentele celorlalţi faţă de tine. Fericirea înseamnă să faci alegerile care reflectă adevăratul SINE, chiar şi atunci când nu se uită nimeni”, Annie Fox, autoarea cărţii “The Teen Survival Guide to Dating and Relating”.

Lecţia de viaţă #10: Reuşita

“Absolut orice ţi se întâmpă în viaţă te învaţă, de fapt, cum să reuşeşti”,  Bob Lancer, autorul cărţii Parenting With Love, Without Anger or Stress

English follow
Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii, când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întreabă din nou înţeleptul.
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încearcă un alt discipol.
Maestrul întreabă din nou:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Niciunul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept.
Atunci el îi lămuri:
-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul, când suntem supăraţi?
Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult.
Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt.
Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite?
Ele nu ţipă deloc.
Vorbesc încetişor, suav.
De ce?
Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică.
Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură.
Iar atunci, când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înteleg.
Asta se petrece atunci, când două fiinţe se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluziona, zicând:
- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă. Nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

English versionOne day, a sage from India put the question to his disciples:
- Why people scream when they are upset?
- Because we lose our composure, we were screaming, said one of them.
- But why to yell when the other person is right beside you? sage asks again.
- Well, we screaming to make sure that we hear each other, try another disciple.
Teacher asks again:
- However, could not speak more slowly, in a low voice?
None of the answers do not satisfy the wise.
Then he explains:
- Do you know why we screaming at each other when we are angry?
The truth is that when two people argue, their hearts distances greatly.
To cover this distance, they have to shout, to be able to hear each other.
The more angry, the hardest to cry, because of higher distance.
On the other hand, what happens when two people are in love?
They do not scream at all.
They speak softly, softly.
Why?
Because their hearts are very close. The distance between them is very small.
Sometimes, their hearts are so close that not even talking, just whispered, murmured.
And then, when love is even more intense, there’s no need to even whisper, only get to watch and their hearts understand.
This is what happens then, when two people love each other, their hearts understand together.
Finally, the wise conclusion, saying:
- When you talk, do not let your hearts be separate from one another. Do not say words that you further away, because there will come a day when the distance is so great that your hearts will not find their way back.

Ìn general, cand imi amintesc de mama, imi amintesc ca tot imi spunea de bunica ei. Gemenele Ivanov au fost crescute de catre bunicii lor. Tatal a murit intr-un accident de munca iar mama a fost luata de comunisti.
Bunicii le-au luat sa le creasca de pe la 7 ani.
Prea multe nu stiu despre ei. Dar pot sa spun ca erau niste oameni remarcabili. Bunica se descurca cu gatitul si croitoria, bunicul a fost decorat de regele Carol. Oameni care au reusit sa treaca peste ororile comunismului si sa inceapa o noua viata. Sa lase in spate toate bogatiile cu care erau invatati si sa inceapa sa munceasca. Sa incerce sa faca o viata mai buna fara sa se planga amintindu-si de cea veche.
Dovada stau in povestirile mamei. Bunica gatea pe o plita mica, cu doua ochiuri. Gatea asa de bine ca rudele care veneau in vizita cereau din “piroski” si acasa. Bunicul dadea meditatii la matematica. Are si o carte finalizata dar ne-tiparita.
O sa incerc sa povestesc intamplari diverse. Pentru ca vreau sa-mi reamintesc de cei ce nu mai sunt si sa le pastrez vie amintirea lor. Pentru ca eu consider ca se merita sa ii tinem minte. Nu numai pentru ca ne-au dat viata dar si pentru ca ne-au facut ceea ce suntem.

Generally, when I remember my mother, I remember that she kept telling me about her grandmother. Ivanov’s twins were reared by their grandparents. Their father died in an accident at work and their mother was taken by the communists.
Grandparents took them to grow at around 7 years.
Too many I do not know about them. But I can say that there were some remarkable people. Grandmother deal with cooking and tailoring, grandfather was decorated by King Charles. People who have managed to overcome the horrors of communism and start a new life. To leave behind all the riches those were taught and begin to work. Trying to make a better life without complaint remembering the old.
Mother’s stories are in evidence. My grandmother cooked on a small stove with two burners. She cooked so well that the relatives which came to visit, demanded the “piroski” at home. Grandpa gave private lessons in mathematics. He finished a book but he not printed.
I’ll try to tell different stories. Because I want to remind those who are not and they keep their memory alive. Because I think it is worth to remember them. Not only that they gave us life but for they have done what we are.

Am visat acum cateva zile apa, multa apa. Curata, linistita. Am visat ca zbor deasupra ei. Si erau insulite cu manastiri albe, extraordinar de albe si curate. Si am stiut ca imi va merge bine.
Prin ce imi va merge bine? Nu neaparat printr-un castig la loto sau primirea unei mosteniri.
Consider ca imi va merge bine daca am o familie, un sot care ma iubeste, un serviciu bun, copii sanatosi.
Par lucruri banale, dar putini se pot lauda cu asta.
Superstitia nu inseamna o pisica neagra care iti trece prin fata. Nu inseamna ca sa versi sarea.
Cred mai curand ca superstitia tine de sentimentul tau. Daca simti ca iti va merge bine, altceva nu ar trebui sa te supere.
Aveam colege care mergeau la vrajitoare ca sa li se dezlege norocul?, cununiile? Sau, mai nou, de mers la diverse moaste pe la biserici.
Cred mai curand in munca proprie, in efortul pe care il depui zi de zi ca sa ai o existenta fericita. O batrana inculta nu poate sa imi schimbe existenta.
Fericirea si-o face fiecare. Trebuie sa muncim pentru ea. Nici biserica, nici vrajitoarele, nici oamenii de langa noi nu ne pot face fericiti. Noi putem sa devenim fericiti. Noi putem obtine fericirea.
La fel cum cautam un loc de munca si-l gasim, la fel cum gasim un partener si-l gasim, la fel cum cautam locul nostru in viata si-l gasim, tot asa putem gasi fericirea.

I dreamed a few days ago the water, lots of water. Clean, quiet. I dreamed that fly above it. And were islands with white, white and extremely clean monasteries. And I know that I will go well.
How will I go good? Not necessarily with a win the lottery or receiving an inheritance.
I think that will work well if I have a family, a husband who loves me, a good job, healthy children.
It look trivial things, but few can boast that.
The superstition is not a black cat running through your face. It does not mean to pour salt.
I rather have you feeling your superstition. If you feel that goes well, otherwise you would not be upset.
I had colleagues who went to the witch to solve their luck?, their weddings? Or, more recently, went to various relics in the churches.
I think in own work, you put in effort every day to have a happy existence. An old uneducated can not change my existence.
Happiness and do it each. We must work for it. No church, no witches, or people around us we can make us happy. We can become happy. We can achieve happiness.
Just as we are looking for a job and find it, just as finding a partner and find him, looking just as our place in life and find it, so we can find the happiness.