O străveche fabulă spune că, într-o zi, a sosit un călător și, descălecînd, a întrebat: „Ce fel de oameni trăiesc în acest oraș, căci aș vrea să mă stabilesc aici?”. Un înțelept albit de vremuri, care citea în piață, i-a răspuns cu o întrebare: „Dar acolo, de unde vii tu, cum erau oamenii?”. „În orașul de unde vin, oamenii erau răi și pizmași, clevetitori și răzbunători”, a răspuns drumețul. „Atunci mergi mai departe, căci așa sînt și aici, la noi, nu sînt cu nimic mai breji!”, l-a îndemnat cărturarul. Iar călărețul, după ce și-a hrănit și adăpat calul, i-a ascultat sfatul și s-a îndepărtat într-un colb de praf. Într-altă zi, un alt călător și-a oprit calul înspumat în piață și a pus aceeași întrebare, la care înțeleptul i-a replicat în același mod. „În orașul de unde vin, oamenii erau buni și drepți, vrednici și milostivi.” „Așa sînt și în orașul nostru”, i-a răspuns bătrînul, „poți rămîne cît ți-e voia în orașul nostru.” Un negustor de hamuri, care văzuse ambele scene, l-a întrebat supărat pe cărturar cum a putut să dea unor oameni răspunsuri atît de diferite, contradictorii chiar, știut fiind că adevărul nu poate fi decît unul, iar aflarea și transmiterea lui este sarcina de căpătîi a înțelepților. Acesta i-a răspuns că fiecare își poartă propriul oraș în inimă și, așa cum îi este inima, așa vede și orașul. O inimă blîndă va observa lucrurile frumoase, iar una aprigă îi va scoate în evidență neajunsurile. Oricine găsește în orașul său doar reflexia în piatră a propriului suflet…

Sursa

Ca părinţi, avem multe roluri în viaţa copiilor noştri. Suntem prieteni, bucătari, şoferi, asistenţi medicali, animatori, bodyguarzi. Însă cel mai important dintre toate este rolul de profesor. Orice părinte să străduie să îi transmită copilului său cele mai bune lecţii de viaţă care să-i fie de ajutor în creşterea şi dezvoltarea lui fizică şi emoţională.

Iată 10 lecţii de viaţă pe care orice părinte ar trebui să le transmită mai departe copiilor lor, pe care alţi părinţi le-au primit la rândul lor:

Lecţia de viaţă #1: Scopul

„Eşti foarte important şi foarte iubit, însă nu eşti centrul universului. Găseşte ceva în tine care să-ţi fie scopul vieţii, iar când tu nu vei mai fi, lumea să fie un pic mai bună doar pentru că tu ai trecut prin ea!”, Melanie J. Davis, autoarea cărţii „Sexuality Talking Points: A Guide to Thoughtful Conversations Between Parents and Children”

Lecţia de viaţă #2: Siguranţa

“Nu face nimic care să lase în urmă cicatrici, cazier sau care îţi cresc şansele de a muri”, Norman Rubeck, tată a 3 băieţi

Lecţia de viaţă #3: Comparaţia

“Nu te compara niciodată cu cineva care pare mai bun decât tine. Adu-ţi aminte că întotdeauna va fi cineva mai rău decât tine”, Judy Gruen, autoarea cărţii “The Woman’s Daily Irony Supplement”.

Lecţia de viaţă #4: Banii

“Este bine când cineva îţi plăteşte ţie dobândă, dar este rău când tu trebuie să plăteşti dobândă la alţii!”, Jay Handler, preşedintele companiei SellPhone Marketing.

Lecţia de viaţă #5: Încrederea de sine

“Nu asculta pe nimeni care îţi spune că nu eşti în stare să… Acest lucru se adevereşte doar dacă tu crezi în el!”, Michelle Kunz, leadership coach.

Lecţia de viaţă #6: Responsabilitatea

“Nu arăta cu degetul pe nimeni. În acelaşi moment se vor găsi cel puţin alte trei persoane care vor arăta cu degetul spre tine”, Jennifer Hartstein, psiholog pentru adolescenţi.

Lecţia de viaţă #7: Autocontrolul

“Controlează-ţi emoţiile, atitudinile, comportamentul în faţa adversarului tău şi vei fi cel mai puternic om din lume”, Kick Martin, director educaţional CelebrateCalm.com.

Lecţia de viaţă #8: Corectitudinea

“Fă ceea ce trebuie pentru că trebuie. Nu pentru că vei primi o recompensă, pentru că te va ţine departe de probleme sau pentru că vei putea dormi mai bine noaptea. Fă ceea ce trebuie şi apoi toate lucrurile bune vor veni spre tine”, Shirley Van Scoyk, mamă a 4 copii (dintre care trei înfiaţi).

Lecţia de viaţă #9: Adevăratul SINE

“Ce faci şi ce spui contează, chiar dacă nu te vede nimeni. Alegerile pe care le faci îţi vor contura imaginea pe care o vor avea ceilalţi despre tine şi sentimentele celorlalţi faţă de tine. Fericirea înseamnă să faci alegerile care reflectă adevăratul SINE, chiar şi atunci când nu se uită nimeni”, Annie Fox, autoarea cărţii “The Teen Survival Guide to Dating and Relating”.

Lecţia de viaţă #10: Reuşita

“Absolut orice ţi se întâmpă în viaţă te învaţă, de fapt, cum să reuşeşti”,  Bob Lancer, autorul cărţii Parenting With Love, Without Anger or Stress

Sursa

Anca Dumitrescu

Desi poate parea simplist, exercitiul conjugarii unui verb poate fi un demers dificil pentru multi vorbitori de limba romana. Ramane memorabil episodul cu stimabilul Vanghelie si eforturile sale in ce priveste conjugarea verbului “a fi”, insa nu domnul primar al sectorului 5 este obiectul discutiilor noastre de astazi.

In limba romana, verbul “a trebui” are doua sensuri: „a avea nevoie” si „a fi necesar, obligatoriu”.

1. trebuie = a avea nevoie.

Pentru a realiza sensul „a avea nevoie”, verbul a trebui este precedat de un dativ (de obicei un pronume) si urmat de un subiect:

Dativ + verb + subiect.

Exemplu: Imi trebuie bani multi pentru a porni o afacere.

Pronumele in dativ tine locul unei persoane, iar subiectul este, de regula, numele unui obiect. Uneori poate fi si o fiinta:

Imi trebuie un caine bun, sa pazeasca curtea.
Am dat anunt la ziar ca imi trebuie o secretara.

De retinut:

• Pentru aceasta valoare, a trebui este perfect sinonim cu a avea nevoie de (ceva), cele doua putandu-se folosi nediferentiat.
• La indicativul prezent, forma trebuie ramane invariabila, indiferent daca subiectul este la singular sau plural.

Vom spune deci:

Imi trebuie un apartament mai confortabil.
Imi trebuie doua bilete la spectacol (= am nevoie de doua bilete la spectacol).

si NU:

*imi trebuiesc doua bilete la spectacol.

La formele de trecut sau de viitor, a trebui se acorda formal cu subiectul:

Mi-au trebuit doua zile sa-mi fac bagajul.
Imi vor trebui doua zile sa-mi fac bagajul.

2. Trebuie + sa = este necesar sa, este obligatoriu sa

Pentru a realiza sensul „este necesar sa, este obligatoriu sa”, verbul a trebui nu mai este precedat de un dativ, dar este obligatoriu urmat de o propozitie subiectiva introdusa prin “sa”:

Trebuie sa ajung la facultate la ora 9.

• Ei trebuie + sa.

Foarte frecvent, verbul a trebui este precedat de un subiect, care se raporteaza insa la predicatul subordonatei:

Ei trebuie sa plateasca o despagubire = Trebuie ca ei sa plateasca o despagubire.

!De retinut:

Ca si in cazul precedent, la prezent, verbul nu se acorda formal cu subiectul, dar la viitor sau la trecut, acordul este marcat:

Ei vor trebui sa plateasca o despagubire.
Ei au trebuit sa plateasca o despagubire.

3. Trebuie!

Verbul a trebui poate fi folosit uneori si absolut (vezi acest cuvant), in propozitii exclamative, fara a fi urmat de propozitia subiectiva introdusa prin sa, dar aceasta se subintelege. O asemenea exprimare apare de obicei in dialog:

- Ma gandesc sa ma duc sa-i cer iertare pentru cele intamplate.
- Trebuie! (= e necesar sa faci asta).

4. Cum trebuie.

Este o locutiune adverbiala folosita in limbajul familiar in conversatia curenta cu sensul „asa cum se cuvine, cum se cade, bine”:

Exemplu: El nu s-a purtat cum trebuie si acum e pedepsit.

5. Asa-ti trebuie!

Este o expresie cu circulatie in limbajul familiar, si are sensul „asa ti se cuvine, asa meriti” si se foloseste in dialog:

Exemplu:
- M-a batut mama.
- Asa-ti trebuie, daca n-ai fost cuminte!

English follow
Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii, când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întreabă din nou înţeleptul.
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încearcă un alt discipol.
Maestrul întreabă din nou:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Niciunul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept.
Atunci el îi lămuri:
-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul, când suntem supăraţi?
Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult.
Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt.
Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite?
Ele nu ţipă deloc.
Vorbesc încetişor, suav.
De ce?
Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică.
Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură.
Iar atunci, când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înteleg.
Asta se petrece atunci, când două fiinţe se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluziona, zicând:
- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă. Nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

English versionOne day, a sage from India put the question to his disciples:
- Why people scream when they are upset?
- Because we lose our composure, we were screaming, said one of them.
- But why to yell when the other person is right beside you? sage asks again.
- Well, we screaming to make sure that we hear each other, try another disciple.
Teacher asks again:
- However, could not speak more slowly, in a low voice?
None of the answers do not satisfy the wise.
Then he explains:
- Do you know why we screaming at each other when we are angry?
The truth is that when two people argue, their hearts distances greatly.
To cover this distance, they have to shout, to be able to hear each other.
The more angry, the hardest to cry, because of higher distance.
On the other hand, what happens when two people are in love?
They do not scream at all.
They speak softly, softly.
Why?
Because their hearts are very close. The distance between them is very small.
Sometimes, their hearts are so close that not even talking, just whispered, murmured.
And then, when love is even more intense, there’s no need to even whisper, only get to watch and their hearts understand.
This is what happens then, when two people love each other, their hearts understand together.
Finally, the wise conclusion, saying:
- When you talk, do not let your hearts be separate from one another. Do not say words that you further away, because there will come a day when the distance is so great that your hearts will not find their way back.

English follow
Am citit o stire care m-a intristat.
E o simpla afacere. Si se pare ca va avea succes. Si iar mi se pare trist.
Avem atatea mijloace de comunicare: telefon mobil, internet si nenumarate posibilitati de a ne face prieteni. Si totusi, nu avem. Avem si pentru asta nevoie de altcineva care sa ne ofere serviciile.
E trist si adevarat. M-am uitat in jurul meu si am realizat ca nu mai am prieteni/e. Nu am mai iesit la un suc, la un parc. Fiecare e preocupat de propriile probleme. Care sunt mai mari decat ale altora.
Apreciez efortul firmei la care lucrez de a incerca sa ne faca sa avem relatii mai mult decat cele stricte de servici.
Dar realizez momentul in care ne vom pensiona.
Imi amintesc ca mama mergea in vizite, dadea telefoane, scria scrisori. Indiferent de cat de mult insemna sa cheltuie. Puteam sa mergem la Bacau sau la Paris. Aveam cine sa ne intampine, aveam unde sa ne ducem sa dormim, aveam cu cine sa schimbam o vorba.
Peste tot vad reclame in care se sublinieaza ca avem posibilitatea sa comunicam cu cei dragi. Si nu o facem.
Oare de ce?

English version
I read a news that saddened me.
It’s a simple business. And it seems to be successful. And while I think it’s sad.
We have many means of communication: phone, internet and countless opportunities for making friends. And yet, we do not. And for that we need someone to give us services.
It’s really sad. I looked around me and I realized that I dont have friends anymore. I never went for a drink or at a park. Everyone is concerned about their own problems. Which are bigger than others.
I appreciate the effort the company that I work to try to make us more than the relationships we have strict job.
But realize that when we retire.
I remember that my mother go in visits, gave the phone, wrote letters. No matter how much it means to spend. I could go to Bacau or Paris. I had someone to greet us, I had where to sleep, who had to change a word.
Everywhere I see advertisements that highlights that we are able to communicate with loved ones. And we do not.
Why?

Ìn general, cand imi amintesc de mama, imi amintesc ca tot imi spunea de bunica ei. Gemenele Ivanov au fost crescute de catre bunicii lor. Tatal a murit intr-un accident de munca iar mama a fost luata de comunisti.
Bunicii le-au luat sa le creasca de pe la 7 ani.
Prea multe nu stiu despre ei. Dar pot sa spun ca erau niste oameni remarcabili. Bunica se descurca cu gatitul si croitoria, bunicul a fost decorat de regele Carol. Oameni care au reusit sa treaca peste ororile comunismului si sa inceapa o noua viata. Sa lase in spate toate bogatiile cu care erau invatati si sa inceapa sa munceasca. Sa incerce sa faca o viata mai buna fara sa se planga amintindu-si de cea veche.
Dovada stau in povestirile mamei. Bunica gatea pe o plita mica, cu doua ochiuri. Gatea asa de bine ca rudele care veneau in vizita cereau din “piroski” si acasa. Bunicul dadea meditatii la matematica. Are si o carte finalizata dar ne-tiparita.
O sa incerc sa povestesc intamplari diverse. Pentru ca vreau sa-mi reamintesc de cei ce nu mai sunt si sa le pastrez vie amintirea lor. Pentru ca eu consider ca se merita sa ii tinem minte. Nu numai pentru ca ne-au dat viata dar si pentru ca ne-au facut ceea ce suntem.

Generally, when I remember my mother, I remember that she kept telling me about her grandmother. Ivanov’s twins were reared by their grandparents. Their father died in an accident at work and their mother was taken by the communists.
Grandparents took them to grow at around 7 years.
Too many I do not know about them. But I can say that there were some remarkable people. Grandmother deal with cooking and tailoring, grandfather was decorated by King Charles. People who have managed to overcome the horrors of communism and start a new life. To leave behind all the riches those were taught and begin to work. Trying to make a better life without complaint remembering the old.
Mother’s stories are in evidence. My grandmother cooked on a small stove with two burners. She cooked so well that the relatives which came to visit, demanded the “piroski” at home. Grandpa gave private lessons in mathematics. He finished a book but he not printed.
I’ll try to tell different stories. Because I want to remind those who are not and they keep their memory alive. Because I think it is worth to remember them. Not only that they gave us life but for they have done what we are.

Sa ne gandim de exemplu ca suntem la o prima intalnire. Partenerul/partenera face un gest mai nepoliticos, cum ar fi sa-si sufle nasul ca o trompeta. Nu-i asa ca va puneti intrebarea daca va mai intalniti a doua oara?
In schimb, sunteti casatorit cu partenerul/partenera de 5 ani de zile. Daca sufla nasul in felul descris mai sus, nu-i asa ca incercati sa radeti sau sa gasiti o cale sa fiti fericit cu ce s-a intamplat?
Suntem inconjurati de diverse fapte, actiuni, intamplari. Ca sunt bune sau rele depinde de noi cum le interpretam. Stiu ca depindem de cum ne simtim, de oboseala, de sentimentul de neputinta, de multele noastre ganduri, de sentimentele generate de faptele marunte de peste zi. Acestea pot fi: ca astept prea mult la metrou, ca un sofer grabit ma stropeste de sus pana jos, ca imi dau seama ca mi-am uitat telefonul mobil acasa. Toate acestea si multe altele ne pot pot face sa nu ne simtim bine, sa ne maniem, sa ne revoltam pe om, ori chiar pe Dumnezeu, spre a ne arata revoltati.
Poate daca am reusi sa ne amuzam pe multele lucruri care se intampla pentru a ne tulbura, poate ne-am simti mai bine.
Pentru ca felul cum reactionam la toate detaliile marunte din existenta de zi cu zi ne arata pe noi, cu adevarat. Daca ne suparam pe nimicuri sau daca ne bucuram pe lucruri marunte, toate acestea ne vorbesc despre noi in felul cel mai adevarat.
Nu stiu cum as putea sa fac asta. Nu stiu cum as putea sa ma amuz pe seama tuturor lucrurilor mici care ma irita zi de zi.
Dar stiu ca daca as reusi asta atunci toate relatiile si faptele pe care le am cu cei din jurul meu se vor schimba.

English version
Let’s think for example that we are on a first date. The partner makes a rude gesture, such as he blows his nose like a trumpet. Not so you ask yourself if you will meet a second time?
Instead, you are married partner of 5 years. If he blows his nose in the way described above, so you try to laugh or to find a way to be happy with what happened?
We are surrounded by various facts, actions, events. As good or bad depends on us how to interpret them. I know it depends on how we feel, fatigue, feelings of helplessness, of our many thoughts, the feelings generated by small facts of the day. These may be too much to expect the metro, the driver rushed me sprinkle top to bottom, as I realize that I forgot my mobile phone at home. All this and more can do we cannot feel good, we become angry, appalled us man, or even God to show us outraged.
Perhaps if we manage to entertain us many things that happen to disturb us, can we feel better.
Because how we react to all the small details of everyday existence shows us, really. If the little things upset us or if we enjoy the little things, all they talk about us in the truest way.
I do not know how I could do that. I do not know how I could entertain myself on behalf of all the small things that irritate me every day.
But I know that if I succeed then all the relationships and facts that I have with those around me will change.

Am visat acum cateva zile apa, multa apa. Curata, linistita. Am visat ca zbor deasupra ei. Si erau insulite cu manastiri albe, extraordinar de albe si curate. Si am stiut ca imi va merge bine.
Prin ce imi va merge bine? Nu neaparat printr-un castig la loto sau primirea unei mosteniri.
Consider ca imi va merge bine daca am o familie, un sot care ma iubeste, un serviciu bun, copii sanatosi.
Par lucruri banale, dar putini se pot lauda cu asta.
Superstitia nu inseamna o pisica neagra care iti trece prin fata. Nu inseamna ca sa versi sarea.
Cred mai curand ca superstitia tine de sentimentul tau. Daca simti ca iti va merge bine, altceva nu ar trebui sa te supere.
Aveam colege care mergeau la vrajitoare ca sa li se dezlege norocul?, cununiile? Sau, mai nou, de mers la diverse moaste pe la biserici.
Cred mai curand in munca proprie, in efortul pe care il depui zi de zi ca sa ai o existenta fericita. O batrana inculta nu poate sa imi schimbe existenta.
Fericirea si-o face fiecare. Trebuie sa muncim pentru ea. Nici biserica, nici vrajitoarele, nici oamenii de langa noi nu ne pot face fericiti. Noi putem sa devenim fericiti. Noi putem obtine fericirea.
La fel cum cautam un loc de munca si-l gasim, la fel cum gasim un partener si-l gasim, la fel cum cautam locul nostru in viata si-l gasim, tot asa putem gasi fericirea.

I dreamed a few days ago the water, lots of water. Clean, quiet. I dreamed that fly above it. And were islands with white, white and extremely clean monasteries. And I know that I will go well.
How will I go good? Not necessarily with a win the lottery or receiving an inheritance.
I think that will work well if I have a family, a husband who loves me, a good job, healthy children.
It look trivial things, but few can boast that.
The superstition is not a black cat running through your face. It does not mean to pour salt.
I rather have you feeling your superstition. If you feel that goes well, otherwise you would not be upset.
I had colleagues who went to the witch to solve their luck?, their weddings? Or, more recently, went to various relics in the churches.
I think in own work, you put in effort every day to have a happy existence. An old uneducated can not change my existence.
Happiness and do it each. We must work for it. No church, no witches, or people around us we can make us happy. We can become happy. We can achieve happiness.
Just as we are looking for a job and find it, just as finding a partner and find him, looking just as our place in life and find it, so we can find the happiness.

Am urmarit marti seara un film la PRO TV.
Il recomand tuturor femeilor care s-au interesat de recoltarea celulelor stem.
Imi da impresia ca multe mame pornesc cu ideea ca vor naste un copil bolnav chiar inainte de a-l concepe – interesante dorinte pentru copilul ne-nascut.
Iar recoltarea celulelor stem imi pare un prim pas catre clonare. Nu cred in reusita cercetatorilor de a crea un organ matur, functional, independent de restul corpului.
E urmatorul pas dupa traficul de organe.
Sper doar sa nu fiu considerata paranoica.
Recomand filmul si sper sa mi se inteleaga punctul de vedere.

Statele Unite ale Americii, 2005, film de acţiune, 136 minute
regizor: Michael Bay
scriitor: Caspian Tredwell-Owen
scenarist: Alex Kurtzman, Roberto Orci, Caspian Tredwell-Owen
producător: Michael Bay, Ian Bryce, Walter F. Parkes
director de imagine: Nigel Phelps
Distribuţia:
Ewan McGregor (Lincoln Six Echo/Tom Lincoln)
Scarlett Johansson (Jordan Two Delta/Sarah Jordan)
Sean Bean (Merrick)