Sa scriem corect: “Trebuie” si ale sale conjugari

Sursa

Anca Dumitrescu

Desi poate parea simplist, exercitiul conjugarii unui verb poate fi un demers dificil pentru multi vorbitori de limba romana. Ramane memorabil episodul cu stimabilul Vanghelie si eforturile sale in ce priveste conjugarea verbului “a fi”, insa nu domnul primar al sectorului 5 este obiectul discutiilor noastre de astazi.

In limba romana, verbul “a trebui” are doua sensuri: „a avea nevoie” si „a fi necesar, obligatoriu”.

1. trebuie = a avea nevoie.

Pentru a realiza sensul „a avea nevoie”, verbul a trebui este precedat de un dativ (de obicei un pronume) si urmat de un subiect:

Dativ + verb + subiect.

Exemplu: Imi trebuie bani multi pentru a porni o afacere.

Pronumele in dativ tine locul unei persoane, iar subiectul este, de regula, numele unui obiect. Uneori poate fi si o fiinta:

Imi trebuie un caine bun, sa pazeasca curtea.
Am dat anunt la ziar ca imi trebuie o secretara.

De retinut:

• Pentru aceasta valoare, a trebui este perfect sinonim cu a avea nevoie de (ceva), cele doua putandu-se folosi nediferentiat.
• La indicativul prezent, forma trebuie ramane invariabila, indiferent daca subiectul este la singular sau plural.

Vom spune deci:

Imi trebuie un apartament mai confortabil.
Imi trebuie doua bilete la spectacol (= am nevoie de doua bilete la spectacol).

si NU:

*imi trebuiesc doua bilete la spectacol.

La formele de trecut sau de viitor, a trebui se acorda formal cu subiectul:

Mi-au trebuit doua zile sa-mi fac bagajul.
Imi vor trebui doua zile sa-mi fac bagajul.

2. Trebuie + sa = este necesar sa, este obligatoriu sa

Pentru a realiza sensul „este necesar sa, este obligatoriu sa”, verbul a trebui nu mai este precedat de un dativ, dar este obligatoriu urmat de o propozitie subiectiva introdusa prin “sa”:

Trebuie sa ajung la facultate la ora 9.

• Ei trebuie + sa.

Foarte frecvent, verbul a trebui este precedat de un subiect, care se raporteaza insa la predicatul subordonatei:

Ei trebuie sa plateasca o despagubire = Trebuie ca ei sa plateasca o despagubire.

!De retinut:

Ca si in cazul precedent, la prezent, verbul nu se acorda formal cu subiectul, dar la viitor sau la trecut, acordul este marcat:

Ei vor trebui sa plateasca o despagubire.
Ei au trebuit sa plateasca o despagubire.

3. Trebuie!

Verbul a trebui poate fi folosit uneori si absolut (vezi acest cuvant), in propozitii exclamative, fara a fi urmat de propozitia subiectiva introdusa prin sa, dar aceasta se subintelege. O asemenea exprimare apare de obicei in dialog:

- Ma gandesc sa ma duc sa-i cer iertare pentru cele intamplate.
- Trebuie! (= e necesar sa faci asta).

4. Cum trebuie.

Este o locutiune adverbiala folosita in limbajul familiar in conversatia curenta cu sensul „asa cum se cuvine, cum se cade, bine”:

Exemplu: El nu s-a purtat cum trebuie si acum e pedepsit.

5. Asa-ti trebuie!

Este o expresie cu circulatie in limbajul familiar, si are sensul „asa ti se cuvine, asa meriti” si se foloseste in dialog:

Exemplu:
- M-a batut mama.
- Asa-ti trebuie, daca n-ai fost cuminte!