Arborele genealogic al Marinei și Elenei Ivanov – 3

Bunicului i-a plăcut următoarea ofertă: profesor de matematică, de meteorologie și de fizică (pe vremea țarilor norma era mică), locuință constând dintr-o casă cu vreo 7 camere și curte imensă și alte avantaje în apropiere de orașul Samara la o Școală Viticolă. Și așa a devenit profesor, tânăr, bogat, deci o partidă bună pentru fetele de măritat.
Bunicul nu era un om pretențios. Pentru mâncare și curățenie venea o bătrânică din satul din apropiere. Avea timpul ocupat cu orele de curs, cu pregătirea acestor ore, cu cititul (pasiunea lui de bază).
Într-o seară, a lăsat cartea deschisă pe masă și s-a dus să-și ia o gustare. La întoarcere a auzit clar cum cineva a întors pagina. Părul i s-a făcut măciucă în cap. Așa om de știință cum era, întoarcerea paginii cu de la sine putere l-a impresionat. A hotărât că nu e de el singurătatea și în vacanță s-a întors la Kișinău. Acolo a revăzut-o pe bunica, o veche pasiune a lui și i-a spus ce paradis e în mijlocul câmpului plin de butuci de viță de vie, cu un liceu pentru viitorii viticultori, cu profesori foarte bine pregătiți și foarte bine remunerați.
Și bunica a lăsat baltă facultatea de istorie-literatură chiar când să dea examenul de stat și s-a dus, hăt-departe la Samara, dar și mai departe, în “orașul” care găzduia pe profesori, elevi și unde nu era nimic altceva decât câmp gol. A făcut ordine în casa de burlac a bunicului, spre nemulțumirea băbuței.
Dar când s-a născut tata, l-a lăsat cu gura căscată și pe Dedușca. Totul trebuia spălat, opărit, călcat cu fierul fierbinte. Băbuța trebuia să-și pună șorț alb pe ea, pe cap să poarte bonetă albă și totul să sclipească de curățenie. Apoi bunica a pus piciorul în prag: înapoi, la Kișinău, la civilizație. Bunicul și-a găsit post de profesor de matematică și de fizică, și apoi a fost numit director adjunct și apoi și directorul internatului.
Ca director de internat avea locuință gratuită, mare, frumoasă. Pervazul ferestrelor era atât de lat, că puteai să-ți faci patul pe el și să dormi. Dedușca avea mâncarea gratuită de la internat, iar mami și copiii (între timp venise pe lume și unchiul Șura) aveau mâncare contra cost.
Bunica era o doamnă. Preocuparea ei erau copiii și curățenia. Dar și curățenia generală intra în atribuțiile personalului de la Internat.
Și totuși, mami nu se plictisea. Nănuca are în arhiva ei pozele pe care i le făcea bunicul soției sale dragi. Bunica era îmbrăcată cu deux-pieces-uri de modă franțuzească (croșetate de ea), și tot ce era pe ea și pe copii și pe șoț (afară de costume) era făcut de mâinile ei deosebite. În arhiva lui Nana este o fotografie a bunicii stând la taifas cu soacra ei. Mama lui Dedușca vorbea, iar bunica, în timp ce o asculta, avea lucrul de mână. Cred că ea considera că dacă avea talent pentru lucru manual trebuia să și-l cultive.