Arborele genealogic al Marinei și Elenei Ivanov – 1

Arborele genealogic al Marinei si Elenei Ivanov: scris de tanti Eli pentru nepoții Andrei și Grațiela și pentru fiul Dan.

Trebuie să clarific un lucru. Eu voi scrie din punctul meu de vedere. Deci, bunicii noștri (Nicolae și Eugenia) sunt pentru voi străbunici, iar pentru Matei stră-străbunici. La fel, părinții noștri (Gheorghe și Tatiana) sunt pentru voi bunici și pentru Matei – străbunici. Astfel, voi trebuie să urmăriți arborele genealogic din punctul de vedere al meu (deci și a Marinei).

Bunicul Nicolae (n. 1884 – m.1970) + Bunica Eugenia (n. 1888 – m. 1975) -> Tata -Gheorghe (n. 1912 – m. 1945) și unchiul Șura (n. 1914 – m.199x )

Tata -Gheorghe (n. 1912 – m. 1945) -> Marina și Elena
Unchiul Șura (n. 1914 – m.199x ) -> Alexandru (Alecu).

Bunica Micinic + Bunicul Micinic -> mama Tatiana (n. 1917 – m.1948)

Tata Gheorghe + mama Tatiana -> Marina (n. 1941 – m. 2005) și Elena (n. 1941 – m. 2007)

Marina (n. 1941 – m. 2005) -> Andrei (n. 1970) și Grațiela (n. 1974)

Elena (n. 1941 – m. 2007) -> Dan (n. 1975).

Andrei (n. 1970) -> Matei (n. 2003)

Bunicul Nicolae din străbunicul Petru și străbunica Emilia. Tatiana, fată, fată, fată, fată, fată, fată, Nicolae, fată, fată, fată.

Povestire: despre bunicul Nicolae.

Din schemă se vede că bunicul Nicolae a fost singurul băiat din 11 copii. Era cu părul negru ca pana corbului și ochii negri, inteligent și frumos. Surorile lui erau blonde cu ochi albaștri, frumoase și inteligente. Una dintre ele a trăit foarte mult și numai la Kișinău. Era peltică și de aceea era foarte sfioasă și tăcută. Bunica Eugenia (în continuare Mami) ne spunea că a terminat Conservatorul la Moscova cu calificativul maxim: auz muzical absolut. Nu era căsătorită și își câștiga existența dând lecții de pian. Când locuiam pe strada Paris, bunicul Nicolaec (în continuare dedușca) primea destul de des scrisori de la ea și el îi răspundea mereu. Pe urmă a primit o telegramă al cărei conținut mi s-a înfipt în memorie: “Natașa a murit ieri dimineață, liniștit, în somn.” Una dintre surori s-a căsătorit (cred că singura – nu știu precis) și a avut copii. Când rușii au venit în Basarabia, foarte multe din rudele noastre (verișori, verișoare, surori de-ale bunicilor au fost obligați să se mute: unii în Kazahstan, alții, cum a fost această soră, cu copii cu tot în Orientul Indepărtat. Această fată s-a stabilit la Vladinostok și coresponda des cu Marina. Marina (în continuare Nana) vroia să mă atragă și pe mine în această prietenie dar eu consideram că asta mă va obosi. Nu i-am scris nici un rând și nici n-am avut curiozitatea să-i citesc scrisorile. În mare știu că s-a adaptat în pământul străin și copiii ei la fel. Despre celelalte surori ale bunicului știu că nu s-au măritat pentru simplul fapt că revoluțiile și cele 2 Războaie Mondiale au decimat populația bărbătească. Ele aveau diferite meserii: unele surori medicale, etc. Dar erau instruite, serioase și modeste.
În continuare voi povești cum a apărut Dedușca pe lume. Iată: