Bunicului i-a plăcut următoarea ofertă: profesor de matematică, de meteorologie și de fizică (pe vremea țarilor norma era mică), locuință constând dintr-o casă cu vreo 7 camere și curte imensă și alte avantaje în apropiere de orașul Samara la o Școală Viticolă. Și așa a devenit profesor, tânăr, bogat, deci o partidă bună pentru fetele de măritat.
Bunicul nu era un om pretențios. Pentru mâncare și curățenie venea o bătrânică din satul din apropiere. Avea timpul ocupat cu orele de curs, cu pregătirea acestor ore, cu cititul (pasiunea lui de bază).
Într-o seară, a lăsat cartea deschisă pe masă și s-a dus să-și ia o gustare. La întoarcere a auzit clar cum cineva a întors pagina. Părul i s-a făcut măciucă în cap. Așa om de știință cum era, întoarcerea paginii cu de la sine putere l-a impresionat. A hotărât că nu e de el singurătatea și în vacanță s-a întors la Kișinău. Acolo a revăzut-o pe bunica, o veche pasiune a lui și i-a spus ce paradis e în mijlocul câmpului plin de butuci de viță de vie, cu un liceu pentru viitorii viticultori, cu profesori foarte bine pregătiți și foarte bine remunerați.
Și bunica a lăsat baltă facultatea de istorie-literatură chiar când să dea examenul de stat și s-a dus, hăt-departe la Samara, dar și mai departe, în “orașul” care găzduia pe profesori, elevi și unde nu era nimic altceva decât câmp gol. A făcut ordine în casa de burlac a bunicului, spre nemulțumirea băbuței.
Dar când s-a născut tata, l-a lăsat cu gura căscată și pe Dedușca. Totul trebuia spălat, opărit, călcat cu fierul fierbinte. Băbuța trebuia să-și pună șorț alb pe ea, pe cap să poarte bonetă albă și totul să sclipească de curățenie. Apoi bunica a pus piciorul în prag: înapoi, la Kișinău, la civilizație. Bunicul și-a găsit post de profesor de matematică și de fizică, și apoi a fost numit director adjunct și apoi și directorul internatului.
Ca director de internat avea locuință gratuită, mare, frumoasă. Pervazul ferestrelor era atât de lat, că puteai să-ți faci patul pe el și să dormi. Dedușca avea mâncarea gratuită de la internat, iar mami și copiii (între timp venise pe lume și unchiul Șura) aveau mâncare contra cost.
Bunica era o doamnă. Preocuparea ei erau copiii și curățenia. Dar și curățenia generală intra în atribuțiile personalului de la Internat.
Și totuși, mami nu se plictisea. Nănuca are în arhiva ei pozele pe care i le făcea bunicul soției sale dragi. Bunica era îmbrăcată cu deux-pieces-uri de modă franțuzească (croșetate de ea), și tot ce era pe ea și pe copii și pe șoț (afară de costume) era făcut de mâinile ei deosebite. În arhiva lui Nana este o fotografie a bunicii stând la taifas cu soacra ei. Mama lui Dedușca vorbea, iar bunica, în timp ce o asculta, avea lucrul de mână. Cred că ea considera că dacă avea talent pentru lucru manual trebuia să și-l cultive.

Basarabia era locuită de moldoveni dar se afla sub dominația rușilor. Țarii ruși au considerat cu cale să populeze Basarabia cu ruși și au promis pământ pentru cei care se vor stabili în Basarabia. Nici un efect. Atunci au dat sfoară în Europa și au început să vină străinii care au format sate și chiar orașe. De exemplu, Cernănțiul și împrejurimile era al nemților, Akerman (Cetatea Albă) era a tătarilor, francezi, ucranieni, etc. Dar limba oficială era rusă. Preoții erau sub controlul Patriahului Moscovei. Inspectorii bisericii erau numiți dintre cei care terminau Academia Teologică.
Pentru a fi preot era suficient să termini Seminarul. Un astfel de inspector a fost și tatăl lui Dedușca, Petru. De aceea Dedușca se numea Nicolai Petrovici Ivanov. El provenea dintr-o veche familie de preoți ruși, din însăși nucleul regatului rusesc și anume Smolenskaia Gubernia.
Fotografia lui e în arhiva lui Nana. Un chip alb, luminos, cu ochi albaștri, cu părul lung, blond și cârlionțat, îmbrăcat în haine preoțești care indicau un rang înalt în ierarhia bisericească și foarte tânăr.
Ca inspector al parohiilor, el era găzduit de preoții mai înstăriți (în Basarabia majoritatea preoților erau înstăriți). Într-o zi, a fost invitat să ia masa la un preot moldovean de origine.
Stăpâna casei era ajutată de o zvârlugă de fată, de vreo 10 ani, care , plină de supunere, de abilitate și de zel îndeplinea tot ce i se cerea. Petru a întrebat pe preot de ce fata nu e la ora aia la școală. I s-a spus că fata este sora mai mică a stăpânei casei, că a rămas orfană și că acum își câștigă existența fiind servitoare în casă. Intrând în amănunte, a aflat că tatăl ei fusese și el preot. Ori rușii au făcut o lege: fetele de preot erou erau obligate să termine Școala Eparhială (un liceu teologic pentru fete). Cele orfane erau ținute pe banii statului în internatul liceului.
Petru le-a spus preotului și soției lui că dacă la anul, când va reveni cu inspecția, fata nu va fi înscrisă la internat, vor avea de suferit rigorile legii. Zvârluga de fată, cu părul negru ca pana corbului, cu fața smeadă și ochii negri a fost o elevă atât de bună, și în plus avea o ureche muzicală și o voce de excepție, încât la terminarea Școlii a fost oprită ca pedagog.
Petru, când revenea în Basarabia, în inspecția de rigoare, trecea pe la Școala Eparhială și se interesa de protejata lui. Totul era la superlativ. Și a cerut-o în căsătorie. I-a luat fotografia (sau chiar pe ea ca persoană) la Moscova, la părinții lui. Când au văzut-o așa neagră și slabă, au pus piciorul în prag: ori noi, ori ea, o țigancă!
Petru a ales: ea. Au trăit fericiți și au făcut 11 copii: 10 fete și un băiat. Desigur că Petru s-a ocupat foarte mult de educația singurului lui băiat. Spunea Dedușca ce făcea în vacanță. Luau un cufăr mare din răchită, îl umpleau cu cărți de la biblioteca liceului și îl aduceau acasă. Cărțile erau noi și noutăți: Jules Verne, Dickens, Tolstoi și alții și altele, din tot felul de domenii de la științele naturii la medicină.
Dar Petru a murit când Dedușca avea vreo 14 ani. Cu limbă de moarte a lăsat dorința lui: băiatul să nu fie la internat.
Pe băiat l-a îmbrățișat și i-a spus: neam de neamul meu (bunicul putea să spună vreo 12 nume) au fost preoți. Ai terminat seminarul, ești liber să mergi la Universitate (era și faptul că bunicul nu avea ureche muzicală, un impediment pentru preoți). Și așa bunicul a terminat Matematica Fizica. El a plecat (pare-mi-se la Lvov) iar camera lui fusese închiriată de mama lui și banii trimiși la Lvov.
În arhiva lui Nana este o fotografie a bunicului în uniforma studențească. Cursurile se țineau în latină și în germană și disciplina era nemțească. Dar la sfârșitul sesiunii se duceau toți studenții și beau bere. Și veneau cântând spre cămin. Sergenții de stradă, cu respect extraordinar pentru geniile de studenți se rugau: “Domnilor studenți, vă rugăm să cântați un pic mai încet, că iată lumea doarme acum.” Bunicul a fost un student foarte bun și a terminat cursurile cu 1 an mai devreme. Dar pentru că nu avea prezența a trebuit să rămână la facultate. A făcut pe asistentul la laboratorul de fizică. Pe afișierul facultății apăreau solicitări diferite.

Arborele genealogic al Marinei si Elenei Ivanov: scris de tanti Eli pentru nepoții Andrei și Grațiela și pentru fiul Dan.

Trebuie să clarific un lucru. Eu voi scrie din punctul meu de vedere. Deci, bunicii noștri (Nicolae și Eugenia) sunt pentru voi străbunici, iar pentru Matei stră-străbunici. La fel, părinții noștri (Gheorghe și Tatiana) sunt pentru voi bunici și pentru Matei – străbunici. Astfel, voi trebuie să urmăriți arborele genealogic din punctul de vedere al meu (deci și a Marinei).

Bunicul Nicolae (n. 1884 – m.1970) + Bunica Eugenia (n. 1888 – m. 1975) -> Tata -Gheorghe (n. 1912 – m. 1945) și unchiul Șura (n. 1914 – m.199x )

Tata -Gheorghe (n. 1912 – m. 1945) -> Marina și Elena
Unchiul Șura (n. 1914 – m.199x ) -> Alexandru (Alecu).

Bunica Micinic + Bunicul Micinic -> mama Tatiana (n. 1917 – m.1948)

Tata Gheorghe + mama Tatiana -> Marina (n. 1941 – m. 2005) și Elena (n. 1941 – m. 2007)

Marina (n. 1941 – m. 2005) -> Andrei (n. 1970) și Grațiela (n. 1974)

Elena (n. 1941 – m. 2007) -> Dan (n. 1975).

Andrei (n. 1970) -> Matei (n. 2003)

Bunicul Nicolae din străbunicul Petru și străbunica Emilia. Tatiana, fată, fată, fată, fată, fată, fată, Nicolae, fată, fată, fată.

Povestire: despre bunicul Nicolae.

Din schemă se vede că bunicul Nicolae a fost singurul băiat din 11 copii. Era cu părul negru ca pana corbului și ochii negri, inteligent și frumos. Surorile lui erau blonde cu ochi albaștri, frumoase și inteligente. Una dintre ele a trăit foarte mult și numai la Kișinău. Era peltică și de aceea era foarte sfioasă și tăcută. Bunica Eugenia (în continuare Mami) ne spunea că a terminat Conservatorul la Moscova cu calificativul maxim: auz muzical absolut. Nu era căsătorită și își câștiga existența dând lecții de pian. Când locuiam pe strada Paris, bunicul Nicolaec (în continuare dedușca) primea destul de des scrisori de la ea și el îi răspundea mereu. Pe urmă a primit o telegramă al cărei conținut mi s-a înfipt în memorie: “Natașa a murit ieri dimineață, liniștit, în somn.” Una dintre surori s-a căsătorit (cred că singura – nu știu precis) și a avut copii. Când rușii au venit în Basarabia, foarte multe din rudele noastre (verișori, verișoare, surori de-ale bunicilor au fost obligați să se mute: unii în Kazahstan, alții, cum a fost această soră, cu copii cu tot în Orientul Indepărtat. Această fată s-a stabilit la Vladinostok și coresponda des cu Marina. Marina (în continuare Nana) vroia să mă atragă și pe mine în această prietenie dar eu consideram că asta mă va obosi. Nu i-am scris nici un rând și nici n-am avut curiozitatea să-i citesc scrisorile. În mare știu că s-a adaptat în pământul străin și copiii ei la fel. Despre celelalte surori ale bunicului știu că nu s-au măritat pentru simplul fapt că revoluțiile și cele 2 Războaie Mondiale au decimat populația bărbătească. Ele aveau diferite meserii: unele surori medicale, etc. Dar erau instruite, serioase și modeste.
În continuare voi povești cum a apărut Dedușca pe lume. Iată:

Source

Scrisoare catre liceeni

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

Source

Source

Pomodoro: Cum să devii eficient în 4 paşi simpli

Determine your priorities and focus on them.
– Eileen McDargh –

Când am întâlnit prima oară tehnica Pomodoro mi s-a părut o glumă. Tehnica roșiei? Ei bine, roșia aceasta este una dintre cele mai bune tehnici existente în lume pentru a deveni mai eficient.

De câte ori nu ți s-a întâmplat să termini ziua simțind că nu ai realizat aproape nimic? Că ai alergat în toate părțile, dar mâine va trebui să o iei cu toate de la început? Zi de zi, aceeași poveste, aceeași lipsă de satisfacție.

Împarte-ți timpul în pomodoros

Pomodoro pornește de la împărțirea timpul în mai multe intervale ( = pomodoros), în care te focalizezi pe o singură sarcină. În loc să lucrezi la raport, să arunci un ochi pe mail, să dai rapid câteva telefoane la clienți și eventual să vezi pe messenger ce mai face partenerul de viață, te concentrezi să faci un singur lucru într-un interval de timp definit.

Prin experiențe succesive s-a stabilit că lungimea optimă a unui pomodoro este de 25 de minute. În aceste 25 de minute realizezi un singur lucru: termini raportul, sau scrii un articol, sau dai telefoane la clienți. Nu faci nimic altceva în paralel. Și nu lași nimic să te distragă de la ceea ce faci.

Cum funcționează?

În primul rând, dimineața stabilește-ți prioritățile: pietrele mari și cele mici. Apoi definește cu ce vei începe: alege să începi ziua cu sarcina cea mai importantă pentru tine. Pune-o prima în lista zilei. Alege a doua sarcină, a treia ș.a.m.d.

1. Folosește un timer

Când ești gata să începi prima sarcină, pornește un cronometru, şi setează-l să îți semnalizeze când s-au terminat cele 25 de minute. Nu folosi un ceas obișnuit! Trebuie ca în intervalul unui pomodoro să nu te uiți în continuu cât timp mai ai, ci să te concentrezi doar pe a termina ce ai de făcut.

Poți folosi un ceas de bucătărie obișnuit, cum este acesta (îl rotești la 25 de minute, iar apoi îl ignori până când timpul s-a scurs) sau un software care să te anunțe, vezi aici un exemplu. Ar putea fi și un timer digital.

Eu am folosit pînă acum software-ul de mai sus și nu sunt mulțumit, având tendința de a mă uita mereu pe ecran să verific cât timp mi-a mai rămas. Caut un timer digital, pe care vreau să îl folosesc de acum încolo. Are și avantajul că este mai mic și îl pot purta cu mine acasă, la lucru sau în deplasări.

2. Concentrează-te pe ceea ce ai de făcut

Odată pornit un pomodoro, stai concentrat pe ceea ce ai de făcut. Nu începe nici un alt task în paralel. Te vei confrunta de acum cu două tipuri de întreruperi posibile:

– întreruperi interioare: deodată îți amintești că luna viitoare este ziua unui coleg și simți nevoia urgentă să suni să verifici exact când va fi. Este ca și cum nu ai putea suna mai târziu să afli, ci trebuie acum. Revino la ce făceai!

Lasă-ți la îndemână o foaie de hârtie și un creion. De acum, notează aici tot ce îți apare în minte și trebuie să faci ulterior. Le vei face când vei avea timp liber.

– întreruperi exterioare: Sună telefonul, prietenii îți scriu pe messenger sau skype, te caută cineva etc. Spre exemplu, în timp ce scriam m-a sunat un prieten. Nu am răspuns, îl voi suna mai târziu. Am un prieten care nu răspunde la nici un telefon când lucrează, indiferent de la cine este. O face de câțiva ani și a ratat o singură urgență în atâția ani.

Aici abordările sunt diferite: Dacă ești în timpul programului de lucru încearcă să nu răspunzi și să îi suni înapoi mai târziu. Închide mess-ul și skype. Celor care îți bat la ușă cere-le să aștepte 20 de minute (le poți spune cinstit că ești implicat în ceva ce nu poți întrerupe pentru 20 de minute). Nu vei reuși mereu, uneori va trebui să întrerupi ce făceai și să răspunzi la telefon, poate este directorul comercial . Pe măsură ce vei experimenta, vei constata însă că 95% dintre evenimentele urgente care apar și îți solicită intervenția, nu sunt chiar urgente și pot aștepta.

Dacă ești în timpul liber, abordarea este mult mai simplă: închide messenger, skype, scoate cablul de internet, închide telefonul (sau pune-l pe silențios) și spune-le celor din apropiere că lucrezi și nu vrei să fii deranjat pentru o perioadă. După ce încerci de câteva ori vei vedea că toate urgențele vor dispărea în mod miraculos.

Cu riscul de a mă repeta, este esențial ca în timpul fiecărui interval de lucru  să îți dezvolți obiceiul de a te focusa doar pe ceea ce ai de făcut și să elimini distracțiile. Succesul tehnicii stă tocmai în alternanța efort intens – relaxare. Tony Schwartz, în cartea sa “The power of full engagement” detaliază foarte bine beneficiile acestei alternanțe la marii performeri. O carte excelentă, pe care ți-o recomand.

3. Fă pauză, iar apoi reia

Când s-a terminat un pomodoro, fă o pauză de 5 minute. Obligatoriu! Poți să te întinzi, să bei apă, să mănânci un fruct, să vorbești la telefon, să citești ceva etc. Dar oprește-te din ceea ce făceai.

Cel mai important este să te deconectezi de la ceea ce făceai, să permiți creierului să se  elibereze de la aspectele pe care era concentrat. Eu obișnuiesc să fac puțin stretching, eventual să citesc ce a apărut pe feed-urile RSS la care sunt abonat.

După pauză, ia-o de la capăt cu următorul pomodoro și următoarea sarcină, sau continuarea celei începute. În special la început, dacă ți se pare prea lung intervalul de 25 de minute, scurtează-l la 10-15 pentru a ți se potrivi mai bine propriei personalități, până vei reuși să stai concentrat timp de 25 de minute.

4. Încheie un ciclu

Grupează-ți sarcinile în cicluri de 4 pomodoro (cu pauzele de rigoare), iar când l-ai terminat pe al patrulea, ia o pauză de 20-30 de minute. După două ore de activitate trebuie să te relaxezi, pentru a putea începe un nou ciclu focusat din nou.

Vei constata că pe măsură ce practici devii tot mai concentrat pe ceea ce faci și îți îmbunătățești rezultatele. O să poți să realizezi mult mai multe în perioade mai mici decât o făceai până acum, fiind însă focusat doar pe ce vrei să obții. Încearcă tehnica și lasă-mi un scurt mesaj: cum a funcționat la tine? Ce a mers și ce nu? Ce rezultate ai obținut?

sursa foto

Source

How a Password Changed My Life

The following events occurred between ☹ and ☺.

Back in 2011, when everything had gradients, iOS icons made sense, and people used deodorants, I was stuck in middle of a pretty bad depression due to my divorce.

Thankfully, I think I was smart enough (and had great people around me) so I managed my way out.

Source

25 Things to Do Before You Turn 25

În fiecare dimineaţă Dumnezeu lăsa câte o monedă strălucitoare sub capul unui beţiv ce-şi sforăia viaţa la marginea unui şanţ. Imediat ce se trezea, acesta se uita bucuros la bănuţ şi fugea-n primul birt să-şi cumpere de băut.
Azi aşa, mâine aşa, până când sfântul Petru n-a mai răbdat:
- De ce-i tot dai bani, Doamne, dacă vezi că el nu face altceva decât să se îmbete?
- Păi, Petrule, te credeam mai înţelept. Nu mai bine-şi cumpără de băut din banii de la Dumnezeu decât din banii de la Dracu?

Morala: Decât să te gândeşti că omul sărman din faţa ta se duce cu banii daţi de tine să-şi cumpere băuturi alcoolice, mai bine te gândeşti că acei bani pe care-i cerşeşte de la tine i-ar putea obţine furând, jefuind, tâlhărind. Între deznădejde şi prăpastie e doar un pas.

Iata 11 lectii de viata oferite de Bill Gates, desprinse dintr-un discurs pe care celebrul om de afaceri l-a tinut in fata unor elevi de liceu. El a scos in evidenta faptul ca sentimentul de automultumire si invataturile “corecte” din punctul de vedere al politicilor educationale au creat o generatie de copii care nu au deloc notiunea de realitate si despre felul in care realitatea aceasta i-a destinat esecului in lumea reala.

1. Viata nu e dreapta – obisnuieste-te cu ideea!

2. Lumii prea putin ii pasa de stima ta de sine. Lumea se asteapta sa realizezi ceva INAINTE de a fi multumit de tine insuti.

3. Nu vei castiga 60.000$ pe an de indata ce parasesti bancile scolii. Nu vei fi vicepresedintele vreunei companii cu telefon in masina decat atunci cand vei fi muncit pentru acestea.

4. Daca crezi ca profesorul tau e sever, stai sa vezi cand o sa ai un sef!

5. A lucra intr-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tai aveau o alta denumire pentru asta: o numeau sansa.

6. Daca o dai in bara, nu e vina parintilor tai, asa ca nu te mai smiorcai in legatura cu greselile tale, ci invata din ele.

7. Inainte de a te fi nascut, parintii tai nu erau atat de plicticosi ca acum. Au ajuns asa din cauza ca trebuie sa-ti plateasca cheltuielile, sa-ti spele hainele si sa te asculte pe tine spunandu-le cat de grozav te crezi. Asa ca inainte de a te porni sa salvezi jungla de parazitii generatiei parintilor tai, incearca sa-ti despaduchezi propriul dulap.

8. Poate ca scoala ta a scapat de invingatori si invinsi, insa viata NU. In unele scoli au abolit corigentele si elevul poate incerca de cate ori vrea el sa dea raspunsul corect la o intrebare. Asta nu seamana, deloc, cu NIMIC din viata reala.

9. Viata nu se imparte in semestre. Nu ai verile libere si pe foarte putini angajatori ii intereseaza sa te ajute sa “te gasesti”. Faci asta in timpul liber.

10. Ce vezi la televizor NU e viata reala. In viata reala oamenii chiar trebuie sa mai plece din cafenele si sa mearga la serviciu.

11. Fiti amabili cu tocilarii. Exista sansa ca in viitor sa lucrati pentru vreunul dintre ei.

Esti inteligent, daca nu crezi decat jumatate din ce ti se spune; esti intelept, daca stii care jumatate!

In viata nu primesti ceea ce meriti, ci doar ce negociezi!

Viata poate fi inteleasa privind in urma, dar trebuie traita privind inainte!